Acesta este "romanul" ultimului Caragiale, Mateiu. Un demers insolit, împletire de autentic, imaginäie ¿i verosimil pe scena belle époque a lumii dâmbovi¿ene. O lume urmarita atât din exteriorul, cât ¿i din interiorul unui cuget aparte, cugetul "celui mai reac¿ionar scriitor român". Personajul este unul cu totul special, seme¿, nonconformist, dificil de acceptat. Tânar, î¿i ¿ese cu obstinäie modul de existen¿a ¿i înfäi¿area de veritabil dandy, scandalizându-¿i filistinii contemporani, în frunte cu celebrul sau tata. Matur, se izoleaza în ¿inuta ¿i trufie, ajungând personalitatea cea mai ciudata a Bucure¿tiului interbelic. Devine, din bastardul "berarului" Caragiale, urmäul con¿ilor transilvaneni pe care-i adoptase. οi traie¿te ultimul deceniu în casa boieroaicei Marica Sion, cârpind mo¿ia acesteia din Baragan, pe care se încapäâneaza sa o transforme într-o adevarata seniorie. Acum, prin toata fiin¿a, demonstreaza ceea ce dorise: noblesse, élégance, style. Aproape ca se rupe de vremea lui, vremea în care "ale¿ii vulgului încep sa îmbalo¿eze totul". Tânjea dupa România dinainte de primul razboi, äa cum tânjesc unii dintre noi dupa România dinaintea celui de-al doilea.
